Talentul muzical al lui Joseph Haydn a fost descoperit foarte devreme, de aceea el a fost trimis la Hainburg an der Donau (o localitate din apropierea oraşului natal) pentru a se forma în calitate de cântăreţ de cor. Georg von Reutter, directorul muzical al Domului Ştefan din Viena, a fost cel care l-a remarcat pe tânărul muzician, pe care l-a adus cu el în capitala austriacă. Aici Haydn a primit, pe lângă lecţiile de canto, ore de pian şi vioară.

1749 a fost anul în care lui Haydn i s-a schimbat vocea, lucru care a atras după sine plecarea din corul Domului şi începuturile unei cariere muzicale derulate pe cont propriu. Următorii zece ani din viaţa artistului au însemnat multă muncă, depusă pentru a se putea întreţine – între altele, Haydn a fost cameristul şi valetul compozitorului italian Nicola Porpora. Între anii 1754 şi 1756 muzicianul a fost angajat în calitate de compozitor la Curtea vieneză, iar în 1757 (probabil) el a primit primul său post important – de director muzical la Curtea Prinţului Karl von Morzin. Aici menirea lui Haydn era să dirijeze o orchestră de mici dimensiuni şi să compună pentru acest ansamblu simfonii (primele din creaţia sa), trio-uri şi cvartete de coarde. Din păcate Prinţul a întâmpinat curând după dificultăţi financiare şi a fost nevoit să îl concedieze pe Haydn. Între timp, însă, artistul îşi construise un renume, datorită căruia bogata şi infleunta familie Esterházy i-a oferit un post.

În slujba familiei Esterházy responsabilităţile lui Haydn erau extinse – pe lângă compoziţie, dirijat de orchestră, interpretarea unor opusuri camerale cu şi pentru patronii săi, muzicianul avea în grijă şi supravegherea producţiilor de operă. În ciuda tuturor acestor enorme obligaţii, Haydn s-a simţit aici fericit. Patronii săi erau iubitori de muzică şi îl susţineau pe Haydn în numeroase dintre proiectele sale. În această perioadă artistul a creat marte parte din compoziţiile sale, pe care a reuşit să le şi vândă.

• 

Din 1781 pe Haydn l-a legat o strânsă prietenie de Wolfgang Amadeus Mozart; cei doi se admirau şi preţuiau reciproc.

În 1790 Prinţul Nikolaus von Esterházy, patronul lui Haydn, s-a stins din viaţă, iar moştenitorul său era mai degrabă lipsit de interes vizavi de muzică; Haydn a fost pensionat, deci, însă la scurtă vreme a acceptat o ofertă (a impresarului german Johann Peter Salomon) de a merge în Anglia, unde i s-au cântat ultimele simfonii cu orchestră amplă. Turneele ce au urmat în Anglia – în anii 1791-1792 şi, respectiv, în 1794-1795 – s-au bucurat de un asemenea succes încât Haydn şi-a pus serios problema dacă nu ar trebui să devină cetăţean englez şi să se stabilească la Londra; a ales, însă, să revină la Viena. Pentru Anglia Haydn a scris câteva partituri foarte importante: Simfoniile cu lovitura de timpan, Militara, Londoneza, Cvartetul Reiter şi Zigeunertrio.

Sursa: http://www.romania-muzical.ro/articole/art.htm?c=3001&g=1&arh=1&y=2016&a=1397621

Ludwig van Beethoven a fost un compozitor german, considerat unul din cei mai mari compozitori din istoria muzicii. Este unul dintre primii mari oameni de arta ai secolului al XIX-lea, primul dintre romantici, care prin opera sa duce la o benefica imboldire a domeniului culturii printr-o mai larga si receptiva deschidere fata de viata.

In anul 1778, la sapte ani si jumatate, Beethoven a sustinut prima reprezentatie publica ca pianist. La 11 ani, a beneficiat de lectii de pian organizate sistematic, pentru a deveni un mare virtuoz si un exceptional compozitor. In anul 1784, a fost angajat ca organist secund in orchestra Curtii de la Bonn. El si-a castigat renumele de pianist de o verva inepuizabila, admirat mai ales pentru splendidele sale improvizatii, fiind cunoscut ca pianistul cu degete de o dexteritate demonica.

La 25 de ani, era renumit pentru maiestria sa ca pianist. La aceasta varsta incep si marile suferinte ale lui Beethoven. Acum se fac simtite primele semne ale surzeniei. La 30 de ani, el a fost recunoscut drept maestrul muzical al Vienei.

Odata cu sfarsitul inevitabil al carierei sale ca pianist virtuoz, Beethoven s-a dedicat compozitiei, care ii oferea un trai mai placut decat ca interpret de pian.

In anul 1818, la 48 de ani, marele muzician devine complet surd. El reusea sa comunice cu interlocutorii numai prin scris, folosind „caietele de conversatii”. A suferit cumplit din pricina crudului sau destin.

Ascultand cvartetele beethoveniene, ne amintim cuvintele pe care i le spusese Haydn la o prima intalnire: „Ei bine, daca vrei, iti spun ca, dupa parerea mea, se va gasi intotdeauna in operele dumitale ceva, n-as spune bizar, ci neasteptat, neobisnuit; fireste, pretutindeni, lucruri frumoase, chiar admirabile, dar ici si colo, cate ceva straniu, intunecat, pentru ca dumneata insuti esti cam sumbru… si straniu, iar stilul muzicianului este intotdeauna omul.” Din intunecimile acestea vor iesi lumini orbitoare, lumini ce vor directiona momentele fundamentale ale intregii gandiri muzicale postbeethoveniene.

Ultimii ani din viata lui Beethoven au fost intunecati de boli severe. La moartea ilustrului compozitor, aproape 30 de mii de oameni au plans si o multime de privitori curiosi au fost prezenti la procesiunea funerara din 29 martie 1827.

Evenimente biografice:

• 16 decembrie 1770 – s-a nascut la Bonn, in Germania;
• 7 aprilie 1805 – a avut premiera „Simfonia No. 3 sau Simfonia Eroica” („Symphony No. 3 in E-flat major, Opus 55”), la Viena, in Austria;
• 20 noiembrie 1805 – a avut premiera opera „Fidelio”, la Viena, in Austria;
• 27 aprilie 1810 – a finalizat lucrul la lucrarea muzicala „Für Elise„, in La minor, WoO 59;
• 28 noiembrie 1811 – a avut premiera lucrarea muzicala „Concertul pentru pian No. 5 sau Concertul Imparatului” („Piano Concerto No. 5 in E-flat major, Opus 73„), la Leipzig, in Germania;
• 7 mai 1824 – a avut premiera lucrarea muzicala ” Simfonia a IX-a in re minor, op. 125 sau Oda bucuriei” („Die 9. Sinfonie in d-Moll op. 125„), la Viena, in Austria;
• 26 martie 1827 – a murit la Viena, in Austria.

Sursa: https://www.societateamuzicala.ro/societateaculturala/beethoven-ludwig-van-beethoven

1.   Unde a trăit și compus Mozart

Mozart a avut cea mai fericită și productivă perioadă pe strada Domgasse la numărul 5 în Viena, în actualul muzeu Mozarthaus Viena. După anii petrecuți la Salzburg, orașul său natal, și după încheierea dramatică a colaborării cu prinț-arhiepiscopul Colloredo, Mozart și-a început cariera în orașul imperial, drept artist independent. La Viena, Wolfgang Amadeus Mozart a fost un reputat pianist, compozitor și profesor de muzică. Aici a creat opere importante, precum „Nunta lui Figaro”, diverse simfonii, concerte pentru pian, clarinet, trompetă și vioară, cvartete de coarde, muzică bisericească, precum și ultima sa operă, recviemul, de altfel neterminată. Câștigul său anual era în medie de 5000 de guldeni (actualmente: 150.000 Euro).

Mozart a călătorit foarte mult de-a lungul vieții sale. Era o personalitate efervescentă, condusă adesea de porniri copilărești. A fost însă mereu conștient de măreția sa muzicală.

2.  Din cei 35 de ani de viață, 10 ani i-a petrecut călătorind

„Călătoriile te formează” spunea tatăl lui Mozart, Leopold, nu fără motiv. Încă de mic copil Mozart a călătorit mult în întreaga Europă, ajungând cu concertele sale până la Londra. Acest lucru a contribuit la transformarea lui într-o personalitate internațională. În acea perioadă, călătoriile se desfășurau greoi și durau mult. Cel mai răspândit mijloc de transport era caleașca trasă de cai. O călătorie de la Salzburg la Viena putea dura chiar și o săptămână. În total, Mozart a întreprins 17 călătorii; astfel că a petrecut aproximativ 10 ani călătorind. În călătorii își lua cu el un „pian de călătorii”, pentru a putea compune și atunci când era pe drum. Acest pian avea o lungime de aproape 90 cm și o lățime de 31 cm și dispunea de un suport separat, care se putea scoate.

3.   Mozart a fost numit cavaler

Leopold, tatăl lui Wolfgang, era un bărbat foarte modern. Și-a iubit soția și se sfătuia adesea cu aceasta, lucru destul de neobișnuit în acele vremuri. În plus, acesta era un geniu în domeniul marketingului, având idei progresiste. Avea o singură dorință care poate fi considerată mai conservatoare: și-a dorit ca ambii copii să devină nobili. Și într-adevăr Papa l-a ridicat pe Mozart la rangul de cavaler („Ritter vom Goldenen Sporn“). În loc să aleagă să se căsătorească cu o baroneasă, tânărul Mozart a decis să se căsătorească din dragoste, titlul său fiind astfel dat uitării. Nici el nu a folosit niciodată acest titlu oficial, ci își dorea să fie numit „Wolfgang Amadé“ sau „Wolfgango Amadeo”, nume folosit în perioada petrecută în Italia.

4.   Mozart și prietenul său, Joseph Haydn

În anul 1781 s-a dezvoltat o relație de prietenie foarte strânsă între Joseph Haydn, pe atunci în vârstă de 24 de ani, și Wolfgang Amadeus Mozart. Haydn i-a transmis tatălui lui Mozart (Mozart a fost considerat după Haydn al doilea cel mai important reprezentant al Clasicismului Vienez) următoarele cuvinte: „Vă spun acum și aici, în fața bunului Dumnezeu, că fiul dumneavoastră este cel mai mare compozitor pe care îl cunosc. El are atât gusturi bune, cât și cunoștințe extraordinare de compoziție.” Haydn și Mozart făceau parte din Loja Masonică, ceea ce a dus la o legătură foarte strânsă între cei doi.

5.   Mozart și ultimii ani de viață la Viena

Mozart și-a petrecut ultimii ani de viață la Viena. Aici s-a căsătorit, aici s-au născut copiii lui, aici a murit și aici a fost înmormântat. Există foarte mule speculații cu privire la viața sa tumultoasă și la moartea subită. La scurtă vreme înainte de a muri, chiar el a declarat că a fost otrăvit. Cu toate acestea, cercetările științifice contrazic aceste zvonuri.

Sursa: https://www.austria.info/ro/activitati/orase-si-cultura/wolfgang-amadeus-mozart